A nu şti meserie sau a-ţi bate joc de meserie?

 

Scriu aceste rînduri avînd în faţă  vorbele lui Andrei Pleşu:

Ar  fi  vital,  pentru  igiena  naţiei,  să  reabilităm  sentimentul  respectului  (a  pune oamenii  la  locul  meritului  lor  şi  a  nu-ţi  îngădui  să  spui  orice  despre  oricine), sentimentul pudorii (opus ne-ruşinării generalizate, care nu mai ştie „ce se cade şi ce  nu  se  cade”)  şi  sentimentul  onoarei  (ca  antidot  al  ambianţei  curente,  în  care, orice-ai face, nu te compromiţi niciodată)”

M-am întrebat de multe ori dacă unii dintre auditori au avut vreodată mustrări de conştiinţă sau le-a tremurat mîna semnînd un raport de audit. Dacă, dincolo de infimul cîştig material pe care îl obţin pe termen foarte scurt, îşi dau seama cît rău pot să facă acestei meserii. Dacă au “pătruns” vreodată înţelesul codului etic şi al standardelor.

Acele enunţuri simple din Codul etic sînt necesare tocmai pentru a demonstra onestitatea şi profesionalismul de care se aşteaptă să dea dovadă orice auditor. E vorba de “încrederea” care se construieşte în relaţie cu clienţii şi beneficiarii auditului.Înţelegem însă că sîntem dependenţi unii de alţii?

Ne întîlnim doar cu ocazia unor alegeri şi doar pentru a valida prin vot nişte persoane. Facem revoluţii
la o bere şi schimbăm lumea pe la colţuri de birouri. Ştim cum stă treaba, dar ne vedem de “business”. Atitudinea  dăunează  “afacerii”  şi  e  păcat  să  ne  tulburăm  liniştea  pentru  doar  cîţiva dolari.  Mai  bine audităm  “planuri  de  securitate”,  “certificăm  aplicaţii”  şi  realizăm  “target-ul”.  Pe  “bani  adevăraţi”,
“business  oriented”. Restul  este  ori  frustrare,  ori  “Je m’en  fiche!”  –ism. Ambele însă, cu  ştaif  “certificat” !

Nu ştiu cui foloseşte această stare. Nu ştiu cine şi dacă a cîştigat ceva în aceşti ani. Am
senzaţia  însă că, pe termen  lung, bolnavul aflat în moarte clinică va deceda definitiv. Atunci vom avea
suficient  timp să ne admirăm cu narcisism  titlurile dobîndite. Atunci vom avea parte de multă  linişte.
Vom fi…. cei mai buni. “Patch” –urile nu vor mai ajuta la nimic. Va fi nevoie de un alt  “set up”.

“…should maintain the highest degree of integrity and conduct, and not adopt any methods that could be seen as unlawful, unethical or unprofessional to obtain or execute audit assignments. “

 

2 gânduri despre “A nu şti meserie sau a-ţi bate joc de meserie?

  1. Cred ca aceasta problema de ( lipsta de ) constiinta apare,din nefericire, in mai toate domeniile si cred ca motivele pentru care acesti oameni aleg sa se compromita sunt:
    a) ideea de conformitate a unei realitati sociale (toti au facut la un moment dat un compromis, o favoare, „o mana spala pe cealalta”, „nu sunt primul si nici ultimul”)
    b) lipsa banilor („trebuie sa traiesc si eu cumva”)
    c) educatia precara in moralitate, etica.
    Este o realitate faptul ca oamenii recurg la educatie pentru a afla tertipurile unei meserii, se fac studii ca se cere dar din pacate nu se transmit nici valorile acelei meserii.
    Oamenii vor incerca sa justifice ca „asta este” si „asa se face de cand lumea”, doar nu voi reinventa eu sistemul. Regretabil este faptul ca facultatile sunt masinarii de bani nu de profesionisti, profesorii de cele mai multe ori sunt profesori de dictare nu formatori…si desi nu mai exista tovarasi…munca la norma e in floare.
    Este un sistem incurajat prin insasi defectele la care lumea a invatat sa se adapteze.
    Vreau sa inchei acest comentariu prin a lauda initiativa Dvs. de a semnala aceasta problema care ne bantuie pe toti, de la maturatorul de strada la presedintele de stat.

    Krishnamurti : „A fi bine adaptat la o societate profund bolnava nu reprezinta un semn de sanatate”.

    Apreciază

    • Alex,

      Ştiu că lucrurile sînt complexe. Nu voi găsi şi nici nu pot oferi rezolvarea lor prin cîteva rînduri scrise pe un blog. Mai ales de unul singur. Cred însă că, indiferent din ce sistem am face parte: educaţional, profesional, politic etc., ar trebui să ne facem meseria cu demnitate.

      „Care este originea constrîngerilor neoficiale? Ele vin dintr-o informaţie transmisă pe cale socială şi reprezintă o parte a moştenirii pe care o numim cultură.”

      Apreciază

Mulţumesc.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s