Înclinaţia naturală pentru riscuri – copilul este tatăl adultului

Am scris în mai multe articole că, în ceea ce priveşte cunoaşterea “riscurilor”, există limite pe care nu trebuie să le omitem. Că modelele matematice bazate pe formalismul probabilistic nu sunt tocmai corecte. Dacă ne jucăm cu “template”, “culori” şi “numere” fără a judeca mai mult, nu facem altceva decît să construim castele de nisip.

Risk IT Framework

“ Risk appetite—The broad-based amount of risk a company or other entity is willing to accept in pursuit of its mission (or vision)

Risk tolerance—The acceptable variation relative to the achievement of an objective (and often is best measured in the same units as those
used to measure the related objective)”

Management of Risk: Guidance for Practitioners – OGC

Risk appetite – An organization’s unique attitude towards risk taking, wich in turn dictates the amount of risk that it considers acceptable

Risk tolerance – The threshold levels of risk exposure, wich with appropriate approuvals, can be exceeded, but wich when exceeded, will trigger some form of response (e.g. reporting the situation to senior management for action )”

Ambele definiţii ale “apetitului” sunt generaliste. ”Compania”, “entitatea” sau “organizaţia” nu sunt nişte abstractizări nepopulate de fiinţe vii. Dacă sunteţi de acord că nu putem vorbi de astfel de construcţii omiţînd din discuţie “omul”, atunci veţi accepta şi caracteristica acestuia: înclinaţie naturală pentru riscuri.

Astfel:

  • Gîndirea noastră este circumscrisă în două modele: experimental şi raţional.
  • Pînă la dezvoltarea “raţionalităţii” învăţăm preponderant prin experimentare (copilărie) într-un mediu pe care nu avem puterea/libertatea să îl alegem.
  • Chiar dacă ştim dimensiunea cantitativă a unui risc, decizia se ia şi pe baza altor variabile: reprezentativitatea şi dispobilitatea scenariilor, de exemplu.
  • De cele mai multe ori, riscul este evaluat cognitiv dar reacţionăm emotiv.
  • Există o cunoaştere intuitivă pe care o aplicăm în determinarea riscurilor fără a fi conştienţi de “modele”, fără a aplica “calcule” probabilistice. (Această cunoaştere este posibil să fie dată de „memes”)
  • Femeile îşi asumă mai puţine riscuri decît bărbaţii.
  • Copilul este tatăl adultului

BadTherories

(The Process of Bad theories Destroying Good Practices, Ghoshal S.)

Mulţumesc.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s