Schimbarea nu este nici liniară, nici unidimensională

Mă hazardez să scriu cîteva rînduri despre subiectul “schimbare”. Mă hazardez pentru că mă intrigă abordarea tip “silver bullet”. Nu există astfel de gloanţe. Ba nu, parcă  a fost unul în filmul cu Pintea.

Voi începe cu o primă concluzie: o schimbare devine eşec în momentul în care este pusă în practică.  Adică în operaţional. Aceasta pentru că nici un framework/best practices şi nicio certificare (individuală sau organizațională) nu reprezintă o garanţie a competenţei unei organizaţii sau individ! Schimbarea ca un proces bine definit, cu intrări, sarcini și ieșiri bine identificate este un MIT! Schimbarea este un proces greu controlabil!

Întrebare: cînd se pierde un război, vinovaţi sînt soldaţii sau conducătorii lor?

Nu voi cita nici ce spune COBIT în AI6 Managementul schimbărilor, nici ce spune ITIL despre “Change Management”. Trebuie citit mult, înţeles şi apoi meditat şi experimentat. Fiind mai anarhist din fire, nu sunt de acord cu poveştile tip “run IT as a business” sau “IT is a business” (argumentele mele sînt inspirate de biologie unde sistemele închise au viață scurtă). Lucrurile sînt prea complexe că să poată fi rezolvate prin adoptarea unui singur  “model”. Acolo e marketing.

Și dacă tot am pomenit de modele, BMIS – Business Model for Information Security are drept fundament imaginea de mai jos.

image

Această imagine poate fi însă foarte bine folosită pentru a înţelege capacitatea de schimbare a unei organizaţii. Priviți-o cu atenție și încercați să înțelegeți! Ce lipseşte? Din punctul meu de vedere,  mediul în care funcționează organizația/individul! Mediul este cel care induce schimbarea! Doar capacitatea vine din interior.

Cînd analizăm mediul în care trăim/funcţionăm, lucrurile nu mai sînt atît de simple ca în cărți. Pentru că descoperim două perspective: cea a omului din interior, respectiv cea a omului din exterior. Iar aceste două persepctive ar putea fi antagonice, motiv pentru care obiectivele vor fi diferite!

Cînd vedem un model pentru “change management” sub forma unui flux informaţional, de cele mai multe ori mintea noastră nu va mai ţine cont de factorii complexitatea mediului şi interacţiunea componentelor. Modelele, atunci cînd nu sînt folosite cu discernămînt, ne prind mintea în capcană.

Să privim realist la schimbările despre care ştim, fie şi superficial, cîte ceva. În cîte organizaţii au avut loc transformări după implementarea unui standard? Oare aceste transformări sînt minime spre inexistente tocmai din cauză că se copiază? Pentru că se induce o senzație de mulțumire și autosuficiență? De ce este dificilă schimbarea în cadrul societății noastre?

Răspunsul meu este preluat din imaginea anterioară: capacitatea de schimbare implică în primul rînd oameni și cultură. Aceste două “ingrediente” sînt definitorii pentru mediu. Important este să știi cum să privești aceeași oameni, aceleași fenomene, aceleași lucruri.

În vremurile de le trăim acum, totul este în schimbare. Închei cu o ciripitură:

"Google gives you "THE LINK", and every time you see a link, you tend to click. You click too much, read too little, and remember even less. Eventually you run out of time and close all tabs. All you accomplish is an impressive page full of bookmarked pages." Nicholas Carr

Un gând despre “Schimbarea nu este nici liniară, nici unidimensională

  1. Pingback: Perfomanţă şi maturitate «

Mulţumesc.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s