Maturitatea organizaţiei, maturitatea proceselor

 

Fie că discutăm de ITIL fie că discutăm de COBIT, succesul implementării unui framework este dat de nivelul de maturitate: atît al organizaţiei cît şi al proceselor. Iar modelul de maturitate trebuie înterpretat ca un profil generic, la un moment dat, al procesului/serviciului.

Implementările practice au grade diferite de finalizare. Prin urmare este absolut normal ca procese diferite să aibă nivele de maturitate diferite. Nu trebuie să confundăm managementul procesului cu perfomanţa procesului!

Orice discuţie legată de maturitate ar trebui să aibă în vedere:

  • – înţelegerea organizaţiei
  • – înţelegerea procesului
  • – un element de referinţă pentru a compara starea actuală
  • – abilităţi/cunoştinţe/experienţe economice şi tehnice
  •  

În ITIL Service Design Book, Anexa H prezintă The Service Management Process maturity framework, exemplu ce poate fi folosit fie pentru evaluarea individuală a proceselor fie pentru evaluarea globală a managementului serviciilor IT. Este derivat din SEI CMMI. În practică se au în vedere capabilităţile proceselor.

La finalul fiecărui proces, COBIT prezintă modele de maturitate. Nivelurile de maturitate trebuie însă analizate prin prisma atributeleor costituente:

– Stabilirea obiectivelor şi a indicatorilor

– Responsabilităţi şi sarcini

– Aptitudini şi expertiză

– Instrumente şi automatisme

– Politici, planuri şi proceduri

– Conştientizare şi comunicare

Deoarece COBIT vizează partea de controale, în Anexa III a cadrului de referinţă este prezentat un model de maturitate al controlului intern.

Teoria este clară. Fie că vorbim de nivelul operaţional, fie de cel tactic sau strategic. De ce ar trebui să fie preocupat cineva de “cît de matur este un proces”? Pentru că, teoretic, un nivel de maturitate superior înseamnă mai puţine riscuri, erori mai puţine, eficienţă, predicitibilitate, optimizarea costurilor….

În practică însă, nu cred că un proces va putea fi îmbunătăţit dincolo de maturitatea  angajaţilor organizaţiei!

4 gânduri despre “Maturitatea organizaţiei, maturitatea proceselor

    • Răspuns scurt: al nabii de greu.

      Să dezvolt.
      Punctul de plecare a fost: „If you can’t measure it, you can’t understand it. If you can’t understand it, you can’t control it. If you can’t control it, you can’t improve it.” În cazul „people” este mai dificil şi nu prea sînt de acord. Pentru că „People” este o capabilitate dar şi o resursă….
      Uitîndu-mă la tabelul cu atributele maturității din COBIT aș spune că ar trebui, pentru fiecare zonă funcțională și angajații de aici, să dezvolt un set de „minimum skills” (deşi îmi place mai mult „knowledge”)…Afirmaţia porneşte de la: „Skill requirements are defined. A formal training plan has been identified, but formal training is is still based on individual initiatives.” Ar corespunde nivelului 3 „Definit”.
      Bun, care va să zică, dacă doresc să am oameni „maturi” de nivelul 3 ce ar trebui să fac? Păi ar cam trebui ca oamenii ăia să muncească astfel încît organizaţia să îşi atingă strategia, nu? Doar sînt la nivel 3…… Ca să ajungi însă aici, eu cred că e nevoie de „cultura participativă” – fără şefi care se pricep la toate. Fără manageri care „preiau idei” de la subalterni, le filtrează şi le transmit mai departe. Cultura asta pentru mine înseamnă că nu doar „eşecurile” sînt ale grupului ci şi reuşitele. Omul potrivit la locul potrivit.

      Trebui să vorbim mai în detaliu pe subiectul ăsta…nu ştiu cît de clar în exprimare am reuşit să fiu…..

      Apreciază

  1. Cati ani ne trebuie sa recladim ce distruge „”unul”” cu maturitatea de „”nivel”” Bernard Lawrence Madoff ? Cati astfel de „”Madoff kind of”” se plimba inca liberi? La ce bun SOX, SEC, COBIT, ITIL, Legea x a tarii y?

    si pentru ca istoria se uita repede:

    „”Quis custodiet ipsos custodes?””

    „”The essential problem was posed by Plato in The Republic, his work on government and morality. The perfect society as described by Socrates, the main character in this Socratic dialogue, relies on laborers, slaves and tradesmen. The guardian class is to protect the city. The question is put to Socrates, „Who will guard the guardians?” or, „Who will protect us against the protectors?” Plato’s answer to this is that they will guard themselves against themselves. We must tell the guardians a „noble lie”.[1] The noble lie will assure them that they are better than those they serve and it is therefore their responsibility to guard and protect those lesser than themselves. We will instill in them a distaste for power or privilege; they will rule because they believe it right, not because they desire it.””

    [1] vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Quis_custodiet_ipsos_custodes

    Si pentru ca oricum citatele sunt aspru criticate dupa cum am vazut intr-un post anterior:
    „”Ce ne facem?”” Pana cand masuram noi maturitatea si ne incapatanam sa implementam tot felul de teorii altii „”umfla potul”” si rad in hohote… chiar si de dupa gratii…

    Apreciază

    • Multumesc de comentariu…..Sînt cam multe atinse. Cu atît mai mult cu cît nu văd IT-ul ca fiind buricul pămîntului. Business fără IT e mai greu în ziua de azi. IT fără business, la fel.
      Şi după cum am spus în răspunsul scurt: se poate face, dar nu uşor.
      Iar exemplul dat de tine..au fost, sînt şi vor mai fi. Sînt lucruri fireşti. Şi tocmai un astfel de exemplu îmi serveşte: „cineva” împachetează frumos „un model”. Alţii preiau, mai mult sau mai puţin orbeşte modelul. În lanţul ce se dezvoltă, la un moment dat, cineva pierde. Q primit = Q cedat ?
      Dacă nu ne păzim noi de noi, atunci cine?

      Apreciază

Mulţumesc.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.